Ligamentul încrucișat anterior este unul dintre cele 4 ligamente principale care participă la stabilizarea articulației genunchiului. Având un rol important în susținerea articluației genunchiului, este și cel mai expus accidentărilor. Leziunile ligamentului încrucișat anterior sunt des întâlnite în activitățile sportive, dar nu numai. Operaţia de reconstrucție denumită ligamentoplastie – nu e grea, în schimb, pacientul trebuie să fie conştient că urmează o recuperare îndelungată.

Doamna Antonela Panțuru, a suferit o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, în urma unui accident la schi. A apelat la serviciile Clinicco Brașov cu tot optimismul și toată încrederea. Mai jos, ne povestește, împreună cu domnul doctor Loghinescu, o mică parte din ceea ce a însemnat intervenția de ligamentoplastie.

„Anul trecut în aprilie am fost la schi în Austria şi în penultima zi am căzut. N-a fost o căzătură foarte puternică, dar  s-a rupt ligamentul încrucişat anterior. Cel colateral a fost parţial secţionat.

Întâmplarea fericită a fost că aveam o relaţie foarte bună şi ştiam de clinica din Braşov. Îi ştiam personal pe domnul doctor Balint şi pe domnul doctor Loghinescu. Am sunat din Austria, la clinică, şi în ziua în care am venit acasă, am venit deja să mă vadă. Am făcut RMN-ul şi situaţia a fost fericită, n-a fost o triadă nefericită şi cu meniscul. Au fost numai cele două ligamente. Chiar de la început domnul doctor Loghinescu m-a încurajat foarte mult spunându-mi că o să-mi reiau activitatea într-un an de zile, la schi, fără probleme.

Iniţial am stat imobilizată în orteză aproximativ 3 săptămâni, o lună. În acelaşi timp am fost la recuperare la clinică, tocmai pentru a mă pregăti pentru operaţia de ligamentoplastie. Operaţia am programat-o împreună cu domnul doctor Loghinescu în luna septembrie. Am fost pregătită emoţional, bine, şi chiar mi s-a părut mult mai uşoră decât alte operaţii.

Foarte uşor, a doua zi după operație deja mergeam în cârje mă plimbam în salon singură. Am început recuperarea în câteva săptămâni, o recuperare care a durat aproximativ 6-7 luni. Cel mai important lucru, cred eu, este că, aici la ortopedie, se realizează o coordonarea între partea de ortopedie şi partea de recuperare (kinetoterapie). Este important să le faci aşa cum trebuie pe amândouă. Am am întâlnit la gimnastică pacienţi operaţi o dată şi care au venit pentru o a doua operaţie, tocmai pentru că iniţial nu şi-au făcut recuperarea aşa cum trebuie.

Am început iniţial cu partea de recuperare şi alergare. La 3 luni jumătate după recuperare, am început alergarea în sală, pe bandă cu exerciţii susţinute pentru partea de musculatură. Treptat, exerciţiile au venit progresiv astfel încât să recapăt încrederea şi musculatura. Ulterior am început să lucrez şi afară. Cred că acum o lună, probabil, am început să alerg uşor, susţinut. 20.000 paşi pe zi pot să vă zic că fac.

Sunt total pregătită pentru orice activitate, absolut orice.

Cazul Antonelei e un caz clasic de accident de schi. In accident i s-au lezat ligamentul colateral intern şi ligamentul încrucişat anterior.

Am decis să tratăm ligamentul colateral intern, conservator, prin imobilizare în orteză urmând ca apoi să facă recuperare, iar când genunchiul va fi fost liniştit, adică nedureros, neumflat, cu mobilitatea refăcută şi musculatura tonifiată să meargă să facă operaţia.

Operaţia nu e grea, în schimb pacientul trebuie să fie conştient că urmează o recuperare îndelungată. Pe pacient îl interesează în primul rând mersul. Mersul va fi reluat iniţial cu ajutorul cârjelor, imediat postoperator, aşteptându-se ca la 4 săptămâni după operaţie să meargă normal. Înotul se poate relua la 6 săptămâni, iar alergările după 3 luni, 3 luni jumate, patru.

O leziune de ligament încrucişat anterior se produce, în general, în timpul unor activităţi sportive, la opriri bruşte, la schimbări de direcţie, la sărituri, la alunecări, când pacientul poate percepe un pocnet în genunchi urmat de umflarea acestuia, de durere şi perceperea unei senzaţii de instabilitate, de fugă a genunchiului. Bineînţeles că trebuie să se prezinte la medic pentru a stabili un diagnostic şi a urma un tratament corespunzător.

Operaţia de ligamentoplastie se poate face imediat, sau se poate temporiza, în funcţie de starea genunchiului, adică, dacă este un genunchi foarte dureros, foarte umflat, e de preferat ca operaţia să fie temporizată.

Ea a recuperat foarte bine şi ţin să o felicit pentru lucrul acesta, urmând să-şi reia activităţile sportive preferate în special schiul.”