Desi procentul leziunilor provenite din volei este destul de mic comparativ cu cele din alte sporturi organizate, acesta creste ca si popularitate. Totodata, creste si  potentialul de accidentari.

Accidentari des intalnite in volei

Intrucat jucatorii de volei isi folosesc in mod repetat umerii pentru atacuri si serve, leziunile provenite din suprasolicitare sunt frecvente. Entorsele si luxatiile la nivelul gleznei se numara, de asemenea, printre cele mai des intalnite accidente de volei. Ranile survenite la nivelul degetelor, precum dislocari sau rupturi de tendoane, au loc frecvent in timpul blocarii atacurilor echipei adverse.

Luxatiile de glezna si entorsele de glezna au loc cel mai frecvent la fileu cand un jucator il calca pe celalalt.

Tendinita coafei rotatorilor se refera la inflamarea si iritarea tendoanelor din cauza suprasolicitarii articulatiei umarului. Muschii coafei rotatorilor au un rol important in generarea puterii necesare pentru miscarea umarului. Acestia, rareori se rup la jucatorii tineri, insa adeseori devin iritati ori obositi in urma suprasolicitarii.

Ranile degetelor includ fracturi, dislocari si rupturi ale tendoanelor si ligamentelor. Ele apar mai ales in timpul blocajelor, plonjarilor ori a ridicarilor de pe sol a mingii.

Tendinita patelara cunoscuta si ca „genunchiul jucatorului” reprezinta o inflamatie a tendonului care ataseaza rotula de tibie.  Tendonul rotulian devine inflamat si firav din cauza  suprasolicitarii, in urma unei activitati repetitive precum sariturile. Aceasta patologie apare indeosebi la persoanele care joaca volei, baschet, tenis, la saritori in lungime, cataratori si la cei care practica patinaj artistic.

Leziunea ligamentului incrucisat anterior (LIA), in volei, se produce atunci cand jucatorul aterizeaza gresit din saritura. Adeseori rupturile LIA sunt asociate cu un pocnet si umflarea rapida a genunchiului.

Durerile lombare sunt cel mai adesea asociate cu intinderile musculare si de ligamente. Daca durerea lombara radiaza pe picior si apare si o amortire a piciorului sau gleznei, ar putea fi vorba despre hernie de disc.

Prevenirea accidentarilor in volei

Majoritatea accidentelor din volei pot fi prevenite prin diverse metode:

• O forma fizica buna. In afara sezonului de volei realizeaza exercitii care iti cresc forta si flexibilitatea, precum si diferite exercitii de aerobic. In cazul in care totusi ti-ai iesit din forma, creste gradual activitatea fizica pana ajungi din noi la un nivel mai bun.
• Incalzire. Intotdeauna acorda-ti timp pentru a te incalzi astfel incat sa scazi riscul accidentarilor. Poti face sarituri cu forfecare, poti alerga sau merge pe loc si de asemenea poti folosi bicicleta stationara. Apoi iti poti intinde muschii usor mentinand fiecare intindere timp de 30 de secunde.
• Intinderi dupa jocul de volei. Aceste intinderi in timp ce corpul se raceste, contribuie la reducerea durerilor musculare si ajuta la mentinerea flexibilitatii muschilor.
• Hidratare. Chiar si formele usoare de dezhidratare iti pot afecta performanta. Corpul nu se va putea raci satisfacator in lipsa unei cantitati suficiente de lichide, de aceea, asigura-te ca te hidratezi atat inainte, cat si in timpul jocului.
• Protectie solara. Atunci cand joci volei in aer liber aplica o lotiune cu protectie solara si foloseste o sapca sau cel putin un cozoroc care sa iti protejeze ochii si tenul.
• Verifica terenul. Inainte de a juca volei in aer liber, verifica intotdeauna terenul si asigura-te ca nu exista sticla sparta sau obiecte ascutite care va pot rani in timpul meciului.
• Utilizarea unui echipament adecvat. Foloseste pantaloni cu intarituri laterale care sa te protejeze de zgarieturi si arsuri provocate de frecarea pe podea. Poarta incaltaminte care ofera o buna protectie a gleznei si o buna absorbtie a socurilor. De asemenea, poti folosi cotiere, genunchiere sau orteze pentru glezna.

Cum se trateaza accidentele din volei

Luxatiile si entorsele de glezna ar trebui imobilizate cat mai curand pentru a contribui la o reabilitare mai rapida. Fiecare entorsa de glezna necesita exercitii de recuperare zilnice, timp de 8 saptamani pentru a descreste riscul reaparitiei acesteia. Uneori acestea pot fi asociate cu fracturi subtile sau leziuni ale cartilajului.

Diagnosticul de tendinita a coafei rotatorilor se pune pe baza examenului clinic, iar examenul RMN il poate confirma. Doctorul va recomanda ulterior cel mai bun tratament in functie de specificul leziunii suferite: repaus, fizioterapie, antiinflamatorii si antialgice, etc.

In ceea ce priveste ranile degetelor, daca nu mai poti indoi degetul lezat, este important sa te prezinti la medic. Tratamentul variaza foarte mult in functie de gravitate si leziune.

Tratamentul pentru genunchiul jucatorului (tendinita patelara) are rolul de a reduce inflamatia si durerea. De multe ori poate fi suficient tratamentul la domiciliu, care include odihna, medicamente analgezice si gheata. Exista insa cazuri in care poate fi necesara terapia fizica sau interventia chirurgicala.

Intrucat rupturile ligamentare nu se vindeca de la sine, este indicata interventia chirurgicala pentru reconstructia acestora. Recuperarea dureaza de obicei dintre 6 si 9 luni.

Se recomanda revenirea la joc doar dupa aprobarea unui medic specialist.