O vineri cat se poate de speciala merita din plin o reteta pe masura.

Vreau sa lamurim un lucru inainte de toate. Exceptiile intaresc regula. Cazul de fata este una dintre  aceste exceptii. Sa va spun de ce. Cand vorbim de faina si produse desprinse din acest aliment de baza, este recomandata cea integrala, sau neagra. „De ce” am aflat in terapia framantatului, la primul meu contact cu reteta de vineri.

Pe scurt, as reaminti ca este singura faina care isi mentine proprietatile pe deplin si ne ajuta prin fibre si nutrienti in diete si intr-o alimentatie sanatoasa per ansamblu.

Am spus ca este o reteta speciala si tin sa va argumentez asta. Cand un barbat, fiu, ajunge sa-si intreaca mama, mentorul, intr-ale cozonacelii, eu spun sincer ca merita tot deranjul, de la palarie-n jos. Si nu fac referire la mine, ci la tatal meu. Nu are nicio tangenta cu bucataria, mai mult decat dorinta arzatoare care il caracterizeaza atunci cand face ceva, orice, cat de bine posibil, prin incercari multiple, studiu intens si lacrimi de sudoare.

A fost, este si va ramane necontenit exemplul de munca, dragoste neconditionata si energie pozitiva de care un fiu are nevoie pentru a ajunge ceva, cineva.

Nu, nu bat campii spunandu-va de tata mai multe decat sunt sigur ca va intereseaza. Este, printre multe altele, furnizorul de miere si produse apicole a Casei Regale a Marii Britanii. Asta din pasiune, ca tot vorbeam la un moment dat. De formare si disciplina, inginer stralucit.

Dar atat cu tata. Tot ce va spun are un rol in aceasta reteta. Atributele mai sus mentionate nu fac decat sa va pregateasca sufleteste pentru necesarul din spatele retetei, a ingredientelor. Acestea sunt..

• 1 kg faina, cernuta de doua ori. Ajunge o data dar e mai bine de doua ori decat deloc.
• 8 oua, de curte, de la gaini pe care le poti auzi, vedea si mai ales savura-ntr-o supa, candva.
• 200g zahar
• 1 lingurita sare
• 100g unt
• 1 lingurita coaja de lamaie (fara partea alba)
• 1 esenta de rom
• semintele dintr-o pastaie de vanilie
• 470 ml lapte
• 65g drojdie proaspata
• 25 ml ulei

Incepem distractia. Sunteti gata?

Totul se face meticulos, cu pregatiri intense si energie din cea mai curata. Ca ouale pe care le spalam si mainile cu care framantam.

Etapa 1

Oparim 100ml lapte cu 50 g faina. Lasam la racit

Adaugam drojdia desfacuta cu o lingurita de miere. Acum stiti de unde 🙂

Lasam mixul de mai sus la dospit vreo 30 minute in care nu stam. Oh, nu!

Etapa 2

Galbenusul il frecam bine cu sarea, vreun minut, asa, pana capata culoare si se umfla bine.

Pana am frecat galbenusul, am topit jumatate din cantitatea de unt pe care am lasat-o sa se domoleasca.

Dam culorii pastelate mai apoi 50g din zahar, coaja de lamaie, semintele de vanilie, esenta de rom si uleiul, in fir subtire. Si untul de mai sus la final.

Etapa 3

Restul de lapte (370ml) se incalzeste cu restul de zahar (150g) pana cand acesta se topeste.

Se pastreaza caldut.

Etapa 4

Cernem faina intr-un bol suficient de mare. Asta daca n am cernut-o in prealabil. Mai bine de doua ori, dupa cum va spuneam.

Facem o gaura in mijlocul ei in care punem maiaua dospita (faina oparita la etapa 1), galbenusul frecat si laptele dulce caldut.

Etapa 5

Preferata asistentului de camera.

Se pregatesc doua bucati maini dibace si dornice de framantare intensa pentru minim 30-40 de minute. Ideea este sa se desprinda aluatul de maini. Iar pentru asta avem ajutor. Restul de unt, pe care-l topim, il tinem alaturi si ne inmuiam mainile din timp in timp. Asta dupa ce am ajuns sa-i dam aluatului o textura omogena. Untul este asa, ca un rasfat cald adus mainilor care trudesc. Si inca cum!

Framantam deci pana ce lacrimi de sudoare pica. Dar nu in aluat. Aici intervine rolul asistentului de camera care va veni in ajutor cu servetele de hartie pentru a absorbi roua formata pe frunte.

Aluatul se desprinde de maini, untul topit este de mult terminat iar acum urmeaza o binemeritata pauza. Atat pentru cel care da viata unor ingrediente aparent banale, cat si mandrului aluat. Il lasam acoperit, la cald pentru minim 30 minute, sa creasca, intr-un bol cu diametrul nu cu mult mai mare ca cel al aluatului (dar spatiu suficient in sus)

Pe un blat infainat (sau cu faina, cum vreti sa-i mai spuneti) il scoatem, il portionam.

In trei ar fi ideal.

Etapa 6. Umplutura (pentru una bucata cozonac)

Eu zic sa fie cu nuca. Multa nuca. O avem in tara, prin vecini ori in gradina. Toate motivele pentru a o manca regulat, pentru sanatatea creierului si a sufletului.

De preferati mac, mac, folositi-l cu incredere, este nebunie curata! Sa-l macinati doar, inainte.

• intre 200-250 g de miez de nuca/mac macinat/a. dupa cum va lasa inima.
• 3 albusuri batute bat cu un praf de sare
• esenta de rom
• si zahar. Aici puteti ajusta dulcele punand intre 150-200g zahar

In albusurile batute de toata spuma, cu zahar cu tot, adaugam esenta si nuca, in ploaie amestecand cu spatula, de jos in sus, sa intre aerat.

Intindem aluatul, ungem cu umplutura care ne-nmiresmeaza casa si rulam. Avem doar grija mare sa nu ne iasa mandra nuca. E pacat s-o ardem.

Asezam mandrul cozonac in tava unsa cu unt si lasam la dospit pana creste vizibil.

Proba o puteti facea apasand usor cu degetul. Aluatul ar trebui sa raspunda. Revenind la forma initiala. Asta inseamna elasticitate.

Ungem cu ou batut si dam la cuptor. Cine-i norocos il baga la cuptorul cu lemne si ii multumeste lui Dumnezeu pentru asta. Pentru restul, care n-au in fata blocului cuptor de paine, sa se multumeasca cu o temperatura de aproximativ 160 grade celsius pentru o ora. Cuptorul e musai sa fie preincalzit bine dinainte.

De vreti sa ma gasiti, semnez condica zilnic pe Facebook, cu Alex E. Pandrea si pe A la Thermomix ori va pot fi indrumator de vise culinare intr-unul din workshopurile tinute la cerere, pe diverse teme. De la paine la molecular, de la amator la avansat.

Va las cu aceleasi ganduri alese. Atat pentru aceasta sarbatoare minunata cat si pentru restul anului.

P.s. Bunica este inca campioana la framantat painea. Acolo tata e mic copil. Dar se straduieste cu fiecare ocazie.

Glumesc. O framanta si pe aceea cu acelasi patos si rezultat!